Metodologie și politica surselor

Cum decidem ce intră într-o lecție, cum separăm faptele de interpretări și ce facem când ceva este greșit.

Separăm patru lucruri

Faptul: ceva ce se poate verifica la o sursă oficială (o lege, o procedură, o structură instituțională).

Interpretarea: ce înseamnă faptul în practică. Este raționament, nu faptă, și o marcăm ca atare.

Opinia: o poziție pe care oameni rezonabili o pot respinge. BUSOLA nu își asumă opinii politice.

Ipoteza: un scenariu de tipul „dacă s-ar întâmpla X”. Este întotdeauna marcată ca scenariu.

Neutralitate

Când există o dezbatere reală, arătăm argumentele principale ale părților și spunem unde se termină faptul și începe alegerea politică.

Nu recomandăm partide, candidați sau opțiuni de vot, în nicio formă, nici direct, nici prin sugestie.

Surse

Preferăm, în ordine: textul oficial (lege, regulament, pagina autorității competente), apoi instituția europeană sau internațională relevantă, apoi presa de referință pentru context.

Nu folosim surse anonime, nu folosim capturi de ecran ca sursă, și nu citim o cifră dintr-un articol fără să vedem de unde provine.

Fiecare lecție și comparație arată sursele folosite și data ultimei verificări. Unde nu avem o sursă solidă, spunem că lipsește, în loc să umplem golul cu o formulare vagă.

Actualizare

Regulile electorale, pragurile fiscale și procedurile administrative se schimbă. Conținutul are o dată de verificare vizibilă, iar acolo unde data e veche te sfătuim explicit să confirmi la sursă.

Corecții

Orice lecție, comparație sau răspuns poate fi raportat cu un buton. Raportul ajunge la stratul de fapte, nu doar la acel ecran.

Când corectăm ceva de fond, actualizăm data de verificare, ca să se vadă că textul s-a schimbat.

Simplificare fără minciună

Explicăm simplu, dar nu prezentăm o singură cauză ca explicație completă acolo unde fenomenul are mai multe. Fiecare lecție are o secțiune care spune deschis unde lucrurile sunt mai complicate decât par.

Ultima actualizare: 2026-09-17